duminică, 12 iunie 2011

Pâine picurată

   La cererea expresă a Pandhorei o să descriu procesul tehnologic de prelucrare a pâinii picurate descris din amintiri și cu ajutorul câtorva fotografii căutate în arhiva personală, ocazie cu care am avut parte de niște amintiri extrem de plăcute.
   Să revin la rețetă. Se pare c-ar fi o rețetă ardelenească 100% și diferă cam în fiecare parte a ardealului în care se prepară. În zona din care vin eu, adică undeva lângă Cluj se face în felul următor:
  Se ia o pâine feliată, preferabil ca să nu fie foarte groase feliile pentru că vine încărcătura deasupra și nu mai poți mușca. Se taie separat roșii, castraveți și ceapă și se așează pe feliile de pâine câteva bucăți din fiecare.

Pâine pregătită pentru picurat
   Peste legume se pune brânză de burduf, de preferat, pentru că are un gust foarte bun și se potrivește cu amestecul. Se așează feliile pe ceva drept, o tavă de exemplu. În același timp, partea bărbătească a familiei pregătește o bucată de slănină, sau mai multe în funcție de numărul de picurători. Slănina cât se poate de groasă, se înfige în frigare așa încât frigarea să fie foarte aproape de șoric, după care se încreastă.
Slănina deasupra focului, se rotește în continuu
 

   Se face un foc simpatic și mare ca să rămână jar mult și după ce se stinge aproape de tot flacăra se ține slănina deasupra jarului la căldură foarte mare. Se poate ține și în flacără dar este riscul să se aprindă și se face amară cum se arde. Când slănina începe să se topească curge prin șanțurile formate printre crestături și din când în când se ia de deasupra focului și se ține deasupra pâinii. Picurii de untură care cad pe pâine topesc brânza și îmbibă pâinea de gustul de brânză amestecat cu legume. Se servește caldă, lângă foc.
   În speranța că v-am făcut și vouă poftă s-o încercați, vă urez poftă mare și pentru orice alte detalii, răspund cu plăcere mai jos.
   S-aveți o duminică liniștită.

Pace

12 comentarii:

  1. sper sa ajung vara asta undeva la padure...sigur voi incerca reteta...parca simt aroma sunculitei afumate care se topeste la foc...yammmi :)

    imaginile postate de tine sunt de-a dreptul...gustoase...mmmmm...

    RăspundețiȘtergere
  2. După cum arată pozele cred că este ceva
    bunnn..
    O duminică frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Hmm ce bun !!! :)) Vreau si eu, mi s-a facut foame ;)) oufff !!!!!!

    O duminica frumoasa si tie:D

    RăspundețiȘtergere
  4. @pandhora - șunca este cea cu carne deasupra, dar aceasta folosită la noi este doar slănină, adică grăsime. Imaginile sunt una, dar gustul...

    RăspundețiȘtergere
  5. @ELENA - Cum i-am spus și pandhorei, gustul face toți banii.

    RăspundețiȘtergere
  6. @C.L.M. - și mie mi s-a făcut arteziană în gură cât am scris, pentru că pozele sunt de prin 2009, dar amintirea e proaspătă de acum vreo 2 săptămâni.

    RăspundețiȘtergere
  7. am mai trecut pe la painea ta picurata :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. 2pandhora - :)), am râs bine de tot :)). Într-adevăr arată deosebit și este foarte bună. Ți-o recomand cu plăcere. Dacă mai ai nevoie de îndrumări când o faci, iți stau la dispoziție.

    RăspundețiȘtergere
  9. no! asta demult n-am facut...mi-e pofta acum.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Cleo - no înseamnă că e următoarea pe listă.

    RăspundețiȘtergere