luni, 21 februarie 2011

Furculision

     Acum câteva zile am găsit acest filmuleț pe youtube. 
     Din ciclul tineretul din ziua de azi un domn aflat la o vârstă respectabilă visându-se undeva în România interbelică, plină de lingurisioane și furculisioane, aburit de un vin sorbit în fugă răspunde într-o franceză dubioasă unei întrebări simple. 
     De ce la auzirea expresiei PNȚCD a reacționat animalic la adresa tânărului? De ce a dispărut orice urmă de francofon din el?
     La vederea acestor imagini mi-am adus aminte o frază enunțată de cea mai marcantă personalitate a PNȚCD-ului postrevoluționar, Ion Rațiu, și anume definiția Democrației: ˝VOI LUPTA PANA LA UTIMA MEA PICATURA DE SANGE CA SA AI DREPTUL SA NU FII DE ACORD CU MINE˝.
     Este trist că un partid de talia PNȚCD a ajuns sa se scalde în mizerie, probabil datorită unor caractere precum cel prezentat în filmulețul de mai sus.
     Am o întrebare retorică: Oare ce s-ar fi întâmplat cu țara aceasta dacă în 1990 ieșea președinte Ion Rațiu? Mai exista șleahta de adunături care există acum în politica românească? Mai existau oameni care te obligau să fi de acord cu ei prin diferite mijloace pe care le au la îndemână pentru că sunt la putere ori unii ori alții?
     N-o să știm niciodată.

Pace

2 comentarii:

  1. pana si freza lui e frantuzita... stie istorie? stie! stie franceza? stie! are nevasta iubitoare? are! Stie sa se bata? stie! esti invidios pe el? esti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nițică istorie cunsc și eu, la franceză o rup, nevasta mă iubește, de bătut n-am încercat dar cred că fac față, invidios sunt, deci mă pot înscrie în PNȚCD.

    RăspundețiȘtergere