Recomandarea de duminică - Cimitirul Vesel de la Săpânța

Sub această piatră grea 

 Șade biata soacră-mea

Trei zile de mai trăia

Ședeam io și citea ea.

   Autor : Stan Ioan Pătraș

   Textul de mai sus este pe una din crucile de la Cimitirul Vesel de la Săpânţa. Un loc deosebit şi unic în lume cu care nu ne mândrim deloc, şi de care nu știm profita deloc.

   Cimitirul este situat în localitatea Săpânţa, jud.Maramureș, foarte aproape de granița cu Ucraina, sau cel puțin așa cred eu, pentru că primeam mesaje de la Orange cu bine aţi venit în Ucraina. Îţi trebuie ceva răbdare să-l găsești pentru că indicatoarele din sat lasă de dorit.

   Am fost în iunie 2010 și, pe lângă faptul că drumul până acolo îți spune întoarce-te și du-te, am mai ajuns  în curte și biserica era în renovare. Era un var în dreapta, un sac de beton în stânga și toată curtea era plină de fier-beton.

   Trecând peste toate relele de la intrare, este un loc deosebit care în momentul în care intri nu-ți dă impresia de cimitir pe care ți-o dau cimitirele clasice. Textele caracterizează fiecare persoană în parte și descriu în mare felul și locul în care au murit.

   Este un alt fel de a trata moartea și momentul foarte trist din orice familie când se întâmplă un eveniment de acest gen. De fapt majoritatea din textele de pe cruci sunt triste, sau altfel spus, fiecare dintre cei îngropați aici au câte o poveste tristă. Textele sunt scris într-un fel hilar, dar cu substrat trist. 

   Încă o caracteristică generală a celor îngropați aici e faptul că au murit foarte tineri. Și-n alte cimitire sunt îngropați copii, sau adolescenți, dar aici parcă toți sunt tineri sau adolescenți. Sunt foarte puțini care au trecut prin toate fazele vieții. Poate c-ar trebui să înțelegem din aceste lucruri că nu este foarte bine să glumim cu moartea, sau s-o luăm în râs. Totuși, Stan Ioan Pătraș, autorul acestor texte a trăit șaptezeci și ceva de ani.

   În concluzie este un loc frumos, foarte frumos, impresionant dar din păcate nici de acesta nu profităm la maxim așa cum nu profităm de nimic ce avem în această țară.
   Din  păcate nu suntem în stare să menținem curățenia și ordinea în cimitir și să punem o taxă cât de mică la intrare din care să se întrețină crucile vechi și cimitirul în sine, dar din fericire știu oameni de acolo să profite și au deschis magazine și magazinașe în care vând orice. Bravo lor.
   De acolo am cumpărat și magneți de frigider cu tematica cimitirului, și lucruri tradiționale maramureșene. Maramureșul fiind o zonă foarte dragă mie și pentru locurile ei, și pentru tradițiile ei.

   Cimitirul vesel este de prin 1930 aproximativ, dar la ieșire din sat pe partea dreaptă e cimitirul de înainte de cimitirul vesel, adică de la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900. Este un loc ciudat, dar interesant cu cruci negre, acoperite de negura timpului.
   Ar fi interesant de recondiționat și acest cimitir și deschis publicului dar nu-mi spun nici o speranță că o să se facă din moment ce nu-i amenajat nici cel vesel.
   Poate în altă viață.

Pace