Relația mea cu băncile - Episodul 1 - Piraeus Bank

   La un moment dat în această viață, m-am hotărât să-mi cumpăr mașină. O alegere înțeleaptă pentru că mă ajuta mult la momentul respectiv, la navetă, pentru că munceam în Cluj dar stăteam la 30 km de el.
   După revelion am început să iau la picior ofertele băncilor la momentul respectiv. M-am plimbat, am întrebat, am notat și nu că m-aș pricepe foarte bine la băncăreală (traducerea din engleză a cuvântului banking) dar am făcut un calcul simplu: rata lunară x numărul de luni. După calcul de la mai multe bănci am ajuns la concluzia că oferta Piraeus Bank era cea mai bună la momentul respectiv. Am luat decizia, am adus dosarul cu documentele necesare, (nu foarte multe si nu foarte complicat de făcut rost de ele) și am semnat contractul pe 12 februarie 2008 (mi-a rămas în cap o să vedeți de ce).
   Totul relativ ok până aici. Mi-am luat mașina, mi-am luat permisul (în această ordine) și am fost excitat la maxim.
   Creditul a decurs bine până la un moment dat într-o lună când
nu m-am dus până în 12 să achit rata c-am fost prins cu fel și fel de treburi, mai mult sau mai puțin importante. Pe data de 15 m-a sunat o doamnă și a început să mă amenințe: Să mă duc să plătesc, că-mi ia și-mi face dacă nu. Și eu ca un copil tâmpit, da săru-mâna, speriat, da săru-mâna și m-am făcut în pantaloni și m-am dus imediat și-am achitat-o. După ce am achitat-o mi-am dat seama că n-am întârziat atât, ci doar au exagerat ei un pic dar trece. N-am dat foarte mare atenție.
   După aproximativ un an de la contractarea creditului, am avut ceva probleme și nu am achitat într-o lună rata deloc. M-au sunat în 15, 22, 30 luna respectivă și 3 ale lunii următoare. La fiecare convorbire, exceptând-o pe cea din 3 am vorbit frumos și le-am spus că o să achit luna următoare după data de 5 (data când luam salariul). La ultima convorbire, cea din 3 nervii mei au cedat și am vorbit foarte urât cu domnhul respectiv povestindu-i că-i a 4 oară când mă sună, și că asta-i hărțuire pentru că nu scrie nicăieri în contract că au dreptul să mă sune. El a vorbit și mai urât cu mine până când l-am întrebat de articolul din contract unde scrie că au voie să mă sune și el mi-a zis că scrie acolo undeva și i-am și închis. De aici începe partea interesantă. Bineînțeles că de nervi am achitat numai o rată, și mă distram în fiecare lună. Mi-a rămas una în minte:
        - Buna ziua, dl. Zodrac?
        - Da.
        - Vă sun în legătură cu rata.
        - Da, ce-i cu ea.
        - Când ajungeți s-o achitați?
        - Păi nu știu că eu m-am călugărit și aici nu avem voie cu ceas și cu calendar și eu nu știu data de azi.
        - (după vreo 15 secunde de pauză) ...păi acolo din ce trăiți?
        - Apă, pâine și rugăciune.
        - (după încă 15 secunde de pauză) ....... păi și dacă v-ați călugărit trebuie să achitați.
        - Dar eu nu mai muncesc pe bani, știți că muncesc aici la mănăstire pentru frații și surorile mele.
        - Da, înțeleg, dar trebuie să achitați.
        - Dacă ajută D-zeu, o să achit. La revedere

   Cam așa se desfășurau discuțiile. Motivul pentru care nu achitam era în funcție de starea pe care o aveam și de cât chef aveam să mă cert cu ei. O dată eram bolnav, eram în armată, în pușcărie, în funcție de chef.
   Problema era că ei mă amenințau de fiecare dată, că-mi iau din casă, că-mi fac poprire pe salar, că nu mai iau nici un credit niciodată, că o să mă penalizeze cât o să poată, etc.
   În final ce s-a întâmplat? Anul acesta la început am cerut o refinanțare la ei și mi s-a acceptat FĂRĂ NICI O PROBLEMĂ.
   Nu vă lăsați la ei. Încearcă, vă amenință dar nu pot face mare lucru. Știu persoană care nu a achitat 2 credite la aceeași bancă și au trecut 6 luni și negociază cu ei. Repet încearcă, dacă le merge bine dacă nu, nu.
   Nu vă lăsați călcați în picioare de nimeni, mai ales de ei.

Pace

P.S. Urmează episodul 2: BRD