Nu mi-am declarat iubirea veșnică pentru Dinamo pe care o port în suflet pe acest blog din simplu motiv că era pauză competițională în momentul în care am creat acest blog. Iubesc Dinamo datorită tatălui meu care mi-a introdus sub piele microbul. Vreau să scriu că sunt Dinamo-vist și la 5-1 (cu Everton) și la 4-2 (steaua) dar și la 4-5 (cu Foresta). Nu sunt fanatic. Sunt un microbist înrăit, dar pașnic.
S-a terminat aseară o etapă cu surprize. 2 îmi vin în minte: Dinamo - Pandurii 2-2 și Steaua - Brașov 0-3. Rezultatele sunt la fel de jenante, dar nu la fel de rușinoase.
Diferența o face reacția conducerii, dacă în cazul stelei se poate numi conducere. Conducerea dinamovistă a înțeles spre deosebire de alte situații când nu a înțeles că nu poți judeca un antrenor după un rezultat. Mă bucur că s-a schimbat atitudinea lor, par chiar că s-au maturizat prin reacțiile pașnice, poate și datorită predării ștafetei, de către Cristi Borcea pe care-l respect enorm pentru că este un fan înrăit, dar tocmai asta-i încețoșează gândirea rațională, spre Nicolae Badea care este un domn de la distanță.
Pe când reacția ˝conducerii˝ din ghencea e de un zero barat. Silești un om ca Marius Lăcătuș prin declarații jegoase să-și dea demisia ca să-ți acoperi greșelile manageriale. Nu te întrebi cum să faci performanță când tu schimbi antrenorii în același timp cu ciorapii (în cazul lui cred că schimbă mai des antrenorii luând în calcul obiceiurile strămoșești la ciobani)? Am o întrebare pentru MM Stoica: D-le Stoica ați uitat că ați spus ˝Mai bine să mori în picioare, decât o viață în genunchi˝ și v-ați întors la pupincurism.
Da, știu că n-o să ajungă la MM mesajul dar aveam o satisfacție să întreb.
Ghiciți voi legătura dintre titlu și articol.
Pace
Unii mor de foame, altii mor de ciuda...
RăspundețiȘtergere